Back to Basics...

Mai noi, mai vechi, tot melodiile românesti ne plac mai mult!

Parca tot versurile in romana sunt mai misto decat tusea si miaumiauul de la radio, mamassita- eana, si portughij ? Parca se aud din ce in ce mai multe piese in romana dupa insomnia lu Conector din vara asta. Cu cat mai din 2000 piesa, cu atat mai bine!

Într-o seara eram amuzati ca mai multi dintre noi purtam telefonul vechi si spuneam: tot asta e mai bun, ma tine bateria 5 zile si nici nu stau cu frica daca il pierd! Orice masina conducem, tot ne înclinam in fața batrânei Dacia: tot ea e mai buna; se strica, o repari si pleci la drum din nou, nu astepti 10 zile o piesa din Germania.

Și odata ce Fornetti a pălit în fața traditionalului Covrig,  iar înghețata Polar ambalată ca un unt e mai cool pe strada din 2012, va intreb: mai fraților e criza sau melancolie în România?

De curand am vazut ca se vand sifoane prin unele magazine, iar într-o seara m-am trezit întreband daca mai exista cizmarii. 

Daca nici melancolie nu e, uita că și criza e buna la ceva!

Old school .

Revin cu drag,

Xx

Don't sell Christmas!

Magia este in sufletul nostru!

As da orice pe lumea asta sa nu mai vad cum ni se vinde Craciunul prin nimicuri. In luna decembrie nu faci un pas si dai de lumini, luminite, bombe, mos craciuni, brazi de toate culorile, iar lumini, oameni care striga in gura mare si te indeamna sa cumperi Craciunul.

In perioada asta la TV se spune sa fim mai buni de Craciun! Uau. Si peste 3 minute apar 4 fete imbracate doar in caciulite rosii care si-au facut trupa. Peste alte 3 minute : reclame subliminale cu mari cadouri de Craciun. Sau in fiecare an persoane retardate care ajung la spital dupa ce mananca in disperare.

Asta inseamna oare sarbatoarea? Ne place?  Mie nu. Nu facem altceva decat sa omoram spiritul acestei sarbatori frumoase. Nu vreau sa deschid povestea taiatul brazilor de Craciun pentru ca ma tem ca nu mai termin.  

 Ne gandim la Craciun intrand in panica cumparaturilor pentru cadouri, in loc sa ne bucuram mai intai ca nu lipseste nimeni de la masa si ca avem alaturi persoanele cele mai dragi din viata noastra. Cred ca este mai important si mai frumos sa daruiesti cadouri de suflet decat sa o faci de nevoie si cu opulenta.

La munca poate esti supus celor mai tampite jocuri corporatiste de Craciun, dar pana la urma trebuie sa iei  ca pe o gluma.  Magia sarbatorilor nu consta in asta, nu este nici pe strada, nici la TV sau Facebook, ci in casa si in sufletul nostru!

O data pe an e Craciunul si mereu am simtit ca au trecut atat de repede sarbatorile incat aveam doar doua –trei flash-uri – brad, masa de craciun, artificii bum bum....si realizam ca e deja 5 ianuarie.

 Pana acum ma preocupau numai si numai lucrurile estetice cand ma gandeam la Craciun si Anul nou. M-am gandit ca in acest an sa prioritizez lucrurile de suflet, fata de cele materiale. Tocmai pentru a gusta mai mult din sarbatori, din dorinta de a-mi petrece mai mult timp alaturi de familie si prieteni.  Eu asta imi doresc! 

 Voi ce va doriti?

Nu pot incheia fara un banc din seria celor mai moderne:   „Hrusca stie ce ai facut iarna asta!”

Revin cu drag,

Xx

Cine a omorat şotronul?

" Dacă vezi in ziua de azi copii cu țeava şi cornete, te gandeşti că le-a picat netul! "

Aud in ultima vreme din ce in ce mai multe discuții reale si virtuale care au ca subiect lupte intre generații : „ăştia micii de acum” şi noi, „fericiții”, generația cu cheia la gat, care ne-am născut in anii 80’- 90’. 

Unde sunt şotroanele de pe asfalt, cand se mai aud glasurile de copii care se cheama afara unul pe celalalt, bataia mingii ...?

Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar în opinia mea, „aştia micii de acum” nu au nici o vina ca nu se mai joaca cu cornetul, nu mai  jumulesc corcoduşe (apropo: vara asta, mie şi prietenilor mei ni s-a parut ca am vazut pentru prima data corcodușe coapte care cadeau singure din pom :), nu mai sar șotronul , nu mai stau in strada pana seara si nu mai mesteca nu ştiu ce gume cu surprize! Nu suntem cu nimic mai norocosi decat ei ca am prins TEC-ul, jocurile de bord si diapozitivele, cred ca este absolut normal ca amintirile sa fie atat de dulci pentru fiecare, fiindca  este propria copilarie!  Ba chiar ei sunt atat de norocoşi că se pot răsfăța alegandu-şi jucariile şi hainele. 

 „Ăştia micii”, care s-au născut intr-o cu de toate şi care au crescut la calculator, nu sunt altceva decat victimele sistemului. Spun asta pentru că si noi am fi stat toată ziua pe calculator si tableta si ne-am fi uitat la emisiuni tampite daca existau pe vremea aia, sa nu fim ipocriti! Au alte unelte de folosit şi e de-a dreptul logic sa nu se mai strige de la balcon daca au interfon la bloc, nu?  :)

Lumea s-a schimbat, e clar, şi avansul tehnologic isi spune cuvantul:  „Daca vezi in ziua de azi copii cu teava si cornete, te gandesti ca le-a picat netul!” (by Waterbeaver, http://vevevepunct.blogspot.com/ ) Cateodată imi vine sa fac poza la un sotron desenat! Fireste ca ne amintim cu iubire de copilărie si de ceea ce exista pe atunci, de activitătile noastre preferate, la fel cum si ei işi vor aminti cu nostalgie de calculatoare si laptopurile de-acum, de televizoarele si plasmele şi toată tehnologia de azi, la care, peste ani, se vor uita la ele ca la peştele albastru de bibelou din vitrina bunicilor!

Orele in exces in fata calculatorului, selectia desenelor si a programelor tv, jocurile electronice de buzunar, mobil tableta &co trebuie sa fie controlate de parinti daca vor sa isi poată stapani copilul mai tarziu. Nu m-aş mira ca anul acesta sa am colindători doar pe Facebook, că o sa le dau bani de la prietenii cu ferme!                                    

   Da, imi este dor sa vad copii socializand, cantand, punand mana pe caini şi pisici, jucandu-se afara cu jucarii sau sarind elasticul, melcul, frunza....Unde le-ați mai vazut desenate, că inainte nu le mai ştergea decat ploaia, sau noi pentru ca nu mai era destul loc pe asfalt.

Recunosc că mă simt minunat cand văd, uneori, un şotron in drumul meu, pe cine ştie ce stradă, mă uit la el şi il privesc zambind... ma uit in spate sa vad daca e cineva... in stanga... in dreapta... şi il sar!

Revin cu drag,

Miss Ana

Xx

Surpriza din.....dulap!

" I like my money hanging in my closet! "

         Fetelor (siii unii baieti), nimic nu este mai placut decat atunci cand iti descoperi lucruri de care uitasei pur si simplu in sifonier! Da, se intampla tuturor, sunt sigura: mai gasim bani prin buzunarele hainelor, diferite obiecte, hartii si hartiute, bonuri, bilete la film..etc. Daar, nimic nu este mai "surprinzator" de bine, decat sa descoperi haine in sifonier, ascunse cumva, uitate, mai vechi si nebagate in seama, care acum ti se par foaarte tariiii !!!

          Mi s-a intamplat si mie, ultima data am gasit ceva care m-a facut atat de fericita incat am inceput sa-i zic: "Baiii (sacou) tu aiiiici erai ... hahah fir-ai al naibii, bah ce uiatasem de asta, ia sa vezi ce frumos te fac eu" ....si tot asa.  

         Acum, ca ma pregatesc sa plec pentru o perioada mai lunga si sunt mai selectiva cu ele, sper sa descopar si mai multe haine de care sa ma reindragostesc sau sa imi vina idei noi!

Poate sa gasesti pantofi de care pur si simplu uitasei! (eu ii pastrez in cutii) si nu de putine ori cautam ceva anume si intre timp dau de altii care mi se par frumosi rau . Acum sa nu va imaginati ca am un mall in dormitor si vai doamne, nu imi mai gasesc hainele!
Nu am nici multe nici putine! Nu sunt ahtiata sa colectionez pantofi, dar incerc sa imi cumpar cat mai diversificat, culori si materiale diferite. Cred ca intotdeauna trebuie sa pastrezi un echilibru intre cine esti si hainele pe care le porti.

Intr-o buna zi, sper sa scriu un post asemanator legat de masini sau case! "Aa...uitasem de casa din Floreasca! "

Va pup si astept povestile voastre,

Miss Ana :)
 Xxx

Miss Ana, everything happens for a reason!

          Copiii imi spun Miss Ana. Si nu numai: ”Miss Ana eu stiu tot dansul, jucam statuile muzicale daca suntem cuminti? Eu am o bubita, si eu am o bubita decand......”
          Este minunat sa lucrezi cu copii de gradinita! Sunt atat de puri si de veseli! Eu sunt Miss Ana, ”doamna de dans” !
          Imi amintesc cu mare drag de perioada cand eu eram la gradinita si aveam rucsac de panza cu numele cusut. Prin anii 90, inca mai mirosea a comunism: vesela de tabla, borcane din sticla pentru pictura, papusi de cauciuc, haine si costume de serbare improvizate, mancare proasta și educatoare ex-”tovarășe”. Acum pare totul schimbat: educatoarele sunt Miss, copiii îsi aleg costumul de serbare, ce pictura sa isi faca pe față, sunt mult mai dezinvolti, mai siguri pe ei si pot spune mai destepti. Au alte instrumente decat aveam eu: totul este mult mai palpabil, au acces la diversitate și stapanesc extrem de bine ultimele gadgeturi.  Educatoarele sunt acum prietenele celor mici, se confeseaza cu fiecare și lipesc stick-ere cu smiley-face :) copiiilor cuminti!
          Sistemul educațional preșcolar a evoluat foarte mult, copiii vorbesc fluent engleza chiar si converseaza in franceza sau germana.
          Diferenta de activitati din timpul liber este evidenta: nu mai fac clatite din batiste, se joaca pe PSP / telefon, tableta.
         Și totusi ... observ ceva neschimbat ...  universul inocentei, joaca, admiratia fata de cei mari, fericirea fara margini din glasul copilului care iși vede parintele care a venit sa il ia de la gradi si, veșnica întrebare... ”ce mi-ai adus?”


Revin cu drag :)